Poem cu gust de sare
Poezie
George Catalin
ianuarie 9, 2017
4

Când m-am apucat de scris eram tânăr,
valurile de neon mișcau stridiile și algele
ca într-un carusel,
salvamarii ridicau în aer particulele de nisip
în goana lor după viață.
Prin binoclul meu auriu vapoarele păreau orașe,
pălăriile albe ale hamalilor
adăposteau cuiburi de pete,
bancnote și perle.
Nu mă frigea soarele
cum mă frigea fiorul dragostei.
Ochii mei de tânăr naiv
observă ochii ei de tânără naivă
și se îndrăgostesc.
Un marinar de-aș fi
și ea să vină cu flori
când plec pe mare,
ah, câte suflete i-ar crește sufletului meu!
An după an vin și desenez pe nisip ochii ei,
îmi scot binoclul și îi privesc,
vorbesc cu mine până la primul val
care lasă în urma lui poeme cu gust de sare.

Editeaza textul
4 votes, average: 1,00 out of 1 (4 voturi)
Trebuie sa fiti logati ca sa puteti vota.
Loading...

4 Comentarii
  1. roasianocen a comentat la data de 10 ianuarie 2017

    Hai cã-mi place şi ãsta, vot.

  2. brindudoca a comentat la data de 9 ianuarie 2017

    Îmi place, dar aș renunța la ultimul vers! Mulțumesc!

Scrie un comentariu

trebuie sa fiti logat pentru a scrie un comentariu.

ChatApasa aici pentru chat !+