Poeţi postmodernişti francezi (IX) – Ariane Dreyfus
Traduceri
emanuela busoi
octombrie 4, 2017
8

Kosovo – secolul XX

               Camionul accelerează.

Cu dorinţa aprinsă de a-l strivi pe acest copil.

                Nu cred că scriu

Cerneala mea poate să se sprijine pe aceste trupuri, ei au mai puţin spaţiu decât

                    cuvintele mele aici.

        Nebunia nu poate să rămână în cărţi.

 

           Sunt împinşi, ei se împing

            Astfel se lărgeşte groapa deja săpată.

 

          Bărbatul ridică braţele în timp ce plânge.

Şi voi, dacă aţi fi număraţi, dacă după asta v-ar aşeza într-o coloană?

 

              Femeile tinere alunecă.

 

             Sexul înfipt se răsuceşte în cap.

Dacă-şi revin, ele şi-au pierdut glasul cum îţi pierzi dinţii.

 

             În zadar au deghizat-o pe copilă în bunică.

             O vor apuca-o ca pe o femeie uşoară de fustă. 

Apoi exasperarea, care te străpunge, în faţa indescifrabilei limpezimi a unei coapse, înrădăcinată doar în dulceaţa sa.

                        Chiar acum. 

Traducere Emanuela Buşoi

 

Ariane Dreyfus, născută în 1958, este profesoară, poetă, critic literar. A scris 15 volume şi a publicat versuri în numeroase reviste poetice şi literare.

 

Citate din Ariane Dreyfus:

 

Din fericire, o viaţă reuşită e la fel de neghioabă ca o călătorie reuşită. Aşa ceva nu există.

 

Una din cele mai juste întrebări despre starea în care te afli atunci când te lansezi în scrierea unui poem este cea a lui Barthes, care vorbeşte despre scrierea unei scrisori de dragoste: ceea ce iubirea deznoadă în mine este energia.Tot ce fac are un sens (pot deci să trăiesc fără să gem), dar acest sens este o finalitate insesizabilă: nu este decât sensul forţei mele. Inflexiunile dolantes, vinovate, triste, tot reactivul vieţii mele cotidiene este răsturnat. Scriu  pentru a resimţi – a verifica? – că am încă dorinţe. 

 

Orice creaţie este un joc, adică se distanţează de real, pentru a nu-l suporta în mod constant, cu o meticulozitate care poate să semene cu o nebunie pentru cel care nu are acolo acces.  Copilăria fiind în acelaşi timp ireparabilul şi speranţa, nu văd cum aş putea să scriu într-un spirit care nu ar fi al copilăriei.

Editeaza textul
5 votes, average: 1,00 out of 1 (5 voturi)
Trebuie sa fiti logati ca sa puteti vota.
Loading...

8 Comentarii
  1. Daniela Hendea a comentat la data de 5 octombrie 2017

    Tulburător acest poem. Sună bine traducerea!

  2. emanuela busoi a comentat la data de 4 octombrie 2017

    Textul francez, fără punctuația și dispunerea din original.

  3. emanuela busoi a comentat la data de 4 octombrie 2017

    Le camion accélère/ Par grand désir d’écraser cet enfant/ Je ne crois pas que j’écris/ Mon encre ne peut s’appuyer sur ces corps, ils ont moins de place qu’ une seul de mes/ mots ici./ La folie ne peut rester dans les livres/ On les bousculent/ Ainsi s’élargit la tombe déjà ouverte./ L’ homme lève les bras en même temps qu’en pleurant/ Et vous si on vous comptait, si après on vous mettait dans une colonne?/ Les jeunes femmes glissent/ Le sexe enfoncé se tord dans la tête/ Si elles reviennent, ont perdu les mots comme on perd ses dents./ On a beau déguiser la petite en grand-mère / Ils l’attraperont en fille par la jupe./ Puis l’exaspération, jusqu’à trouer, devant l’indéchiffrable clarté d’un flanc, seulement/ enracinée dans sa douceur. / Tout à l’ heure.

  4. Gabriela Ana Balan a comentat la data de 4 octombrie 2017

    Ai votul meu cu drag!

Scrie un comentariu

trebuie sa fiti logat pentru a scrie un comentariu.

ChatApasa aici pentru chat !+