Poeţi postmodernişti francezi (V) Anne-Marie Albiach
Traduceri
emanuela busoi
august 9, 2017
8

     Conturul dorinţei

     Discursul, murmur recidivat

reprezentarea:

întinderea insonoră a vocabularului

                                           spaţiul un dat matinal

frigul amprentează contururi

martorul dă tema

vizavi de discreditare

această prospeţime tulbură gratis

Simulacrul deschide             rana

                                              greutate

renegare, bestiar

                                            peretele

                                            sau alfabetul copilăriei 

sub privirea străină

paralelele  numărului articulaţiile lor

se dovedeşte

                                           din verb

o tăietură

o duplicitate atentă

căderea unui corp lipseşte

alterarea genurilor

deplasare aleatorie

interval

                                      : obiectele

pe masa în reflux.

 

Anne- Marie Albiach (1937-2012) este o figură cardinală a poeziei franceze contemporane. Scriitoare şi traducătoare din limba engleză a difuzat poezia obiectivistă americană. A publicat numai douăsprezece volume în patruzeci de ani. A cultivat o scriitură minimalistă, departe de cadrul formal al poeziei, opera ei fiind exigentă şi singulară.

Discreţia de care a dat dovadă s-a materializat într-o formă de invizibilitate socială.

 

Citate din M.-A. Albiach:

vocea distinctă

vocea muritoare printre sedimente – în

interstiţiile vocale o rumoare persistă

                                  Albeaţa şi stânca menţine ascendenţa – 

 

disponibilitatea scrierii: ceea ce se dezice 

are loc. Într-o pierdere progresivă de teren pământul

se deschide pe pagină, se eliberează, se demultiplică

într-o cecitate secundă sau ternară.

 

      Aşa rectitudine în ţăndări: mai multe

nivele se dedau unei aparente repetiţii

Mineralul încercuieşte o replică a nesigurului

a lui „el” care se şterge pentru a reapărea

      O curbă sesizează cuvântul câştigat şi reiterează o absenţă corporală – invocarea

se face materie, se revelează într-o memorie imediată.

     Pândind forme îndepărtate, scânteiere

circumscrisă sau aleatorie ale recidivei şi aerul

radiază: gura închisă.

 

savoare a memoriei

gard intern al grădinii

 

Mâna mea nu trăieşte

decât ca să te atingă

într-o îmbrăţişare

care ar fi

un murmur de satin

o mărturisire

de satin 

 

Editeaza textul
2 votes, average: 1,00 out of 1 (2 voturi)
Trebuie sa fiti logati ca sa puteti vota.
Loading...

8 Comentarii
  1. Floare de Colț a comentat la data de 9 august 2017

    Mulțumesc. Ești deosebita prin tot ce ne oferi.

  2. emanuela busoi a comentat la data de 9 august 2017

    Textul a fost editat. Acum e impecabil.

  3. emanuela busoi a comentat la data de 8 august 2017

    Scriu valul postarii, laptopul meu alege poștarii. Trebuie să urmăresc fiecare cuvânt în parte. Esențial este că avem în față o mare poetă, încă necunoscută de iubitorii de poezie, nici măcar în Franța. În schimb, critica a avut numai cuvinte de laudă.

  4. emanuela busoi a comentat la data de 8 august 2017

    Textul original al poetei Anne-Mărie Albiach (ultimul citat):
    Ma main ne vit
    que pour se poser sur toi
    dans une caresse
    qui serait
    un murmure du satin
    un aveu
    du satin

  5. emanuela busoi a comentat la data de 8 august 2017

    Luată de valul poștarii, am omis, ca și în alte dăți, să precizez autorul traducerii: moi-même. Poeta se numește Albiach, nu Albiachi, cum, din păcate, mi-a scăpat. Aș corecta, dar nu se poate.

Scrie un comentariu

trebuie sa fiti logat pentru a scrie un comentariu.

ChatApasa aici pentru chat !+