Poeţi postmodernişti francezi (XI) – Jean-Claude Pinson
Traduceri
emanuela busoi
octombrie 27, 2017
4

Leos lecţie lirică

(…)

Alternaţi motive scurte şi versuri lungi. Proze lungi mai ales care servesc de lansator de rachetă a versului. Nu redactaţi. Mai degrabă scuturaţi fiecare motiv. Să faceţi să cadă fulgii.

 

Jucaţi-vă de-a DJ. continuă Leos, mixaţi cu un pic de portugheză vechile voastre discuri assimil de rusă. Mergeţi în cafenele. Chiar la zoo, notaţi acolo conversaţia cimpanzeilor sau strigătele focilor bâldâbâcăind în apă. Excelent veţi vedea pentru poezia dumneavoastră. Veţi avea o privire nouă asupra tempoului vorbirii, pulsaţiei ei interioare. Mergeţi în aer liber. Mergeţi să ascultaţi să respiraţi munţii.

              Vânător de voci de nuci de pricini

              urcam în pod

              cu plasa de fluturi, magneto cu etnomuzico

              Socotind bine să capturez două sau trei note

              sau strigăte scăpate din apartamentul său

              căutând fantoma Z-Sender de la Zorro Zenderin                     care mi-a dungat coastele

              nu se uscau acolo nuci, nu rătăceau acolo voci

              numai mobile vechi şi oale de noapte din email

              fără îndoială scrâşnind straşnic din dinţi ca să sperii               stafiile

 

              Înalte ferestre ale secolului Luminilor

              unde cădeau în timpul iernii cerurile mari                                 frământate venite din ocean

              adormitele mele îndrăgostite de ce

              am îndrăgit dintotdeauna plafoanele înalte

              şi ultimele etaje de vechi apartamente

 

             santinelă vegheam nedormind de loc

             pândind paşii unui trombon negru

             care grohăie în pod aria sa de mâhnire spinoasă

 

Braşosvă, din ce în ce mai mult, e povestea voastră a comentat Beaudelaire (voi explica într-o zi ce o să fac cu un e mut) dintr-o dată ieşit din afazie.

A tunat şi a fulgerat contra acestui lirism prea feminin. A bodogănit că trebuie mai degrabă să-mi bag în cap că femeia e un depozit natural  de untură & endhs. Fără îndoială, modul lui de a onora dulceaţa sânilor.

 

În acest timp Leopardi care a descoperit, încântat, sistemul meu de hi-fi, nu încetează să se joace cu telecomanda. Cvartetul de coarde number one al lui Leos îl încântă. Ah! a patra parte. Feroce, feroce, strigă entuziasmat ascultându-l.

Şi a doua parte a Capriciului, Ah efectul de depărtare al tubei şi al oboiului cântând despre lupul cel rău de dincolo de deluri!

Leos Leopardi Giacomo Janacek aeroliţi pe viaţă şi pe moarte căzut unul în mijlocul codrului din Moravia celălalt în afara Târgurilor sărace.

Nu viaţa înainte de toate protestează Janacek. Eterna tinereţe mereu. Viaţa e tânără. Ah îmi place la nebunie să trăiesc.

Leopardi  nu-i deloc de acord. dar pe moment nu-i pasă. Se îmbată cu sunetul de alto pe care-l aude în primul adagio al celui de-al doilea cvartet. Se roteşte maiestos şi lent pe covor ca un derviş.

                Apoi? ah apoi

                au fost zile lungi

                de dat cu lezură

                strat după strat

                ştergând nu ştiu ce

                de trimis e-mailuri

                pentru a emaila zilele cu un pic de azur

Citeam curierul sentimental al animalelor splendid ciobănesc german mascul de doi ani cu aliură imperială, de o gentileţe rară şi cu un caracter de aur, foarte echilibrat, eu sunt cel pe care-l căutaţi dacă sunteţi un necondiţionat.

Nu eu prefer un spaniel breton fiind un provincial de la malul mării, doar un cântăreţ din oboi.

 

Asumaţi-vă statutul de poet local m-a sfătuit Leo. Ştiţi la Viena şi la Praga m-au luat drept un folclorist pur şi simplu.

 

Nu faceţi din asta o întreagă poveste. Aţi face mai bine să veniţi cu mine la Lisabona. Mi-am amintit atunci că îmi notasem acestă frază în care el strigă:” Spune-mi inima mea, sărmana mea inimă îngheţată ce-ai zice dacă ai locui în Lisabona? Trebuie să fie cald acolo, şi tu te-ai înviora ca o şopârlă. ..”

 

Astfel am părăsit Bruxelul, am luat avionul spre Lisabona, toţi împreună, Leos şi Léo, pisica Nadija în coşul ei şi un spaniel breton în lesă, Beaudelaire şi cu mine supraveghindu-i, cu un bilet de grup.

Cu această ocazie Beaudelaire şi-a pus

                 vesta roşie

                 în cinstea garoafelor

                 opt zile de băut vin

                 fado sub arcade

                 suspin la lumânarea chitarelor

                 să faci pe niznaiul nu te gândeşti

                 nada nicevo la nimic.

 

Traducere Emanuela Buşoi

 

Jean-Claude Pinson, filozof şi poet, născut în 1947 într-o familie de feroviari. Vagi studii de literatură la Sorbona. Primele eseuri poetice în cadrul grupului Tel Quel. Sincopă durabilă timp de douăzeci de ani faţă de literatură. Studii tardive de filozofie; profesor agregat (1982), apoi teza despre Hegel (1987). Predă filozofia la Universitatea din Nantes. A publicat 11 volume de poezie şi 13 volume de eseuri.

 

Editeaza textul
1 vote, average: 1,00 out of 1 (1 voturi)
Trebuie sa fiti logati ca sa puteti vota.
Loading...

4 Comentarii
  1. emanuela busoi a comentat la data de 28 octombrie 2017

    Nota Bene. „au fost zile lungi / de dat cu lazură”
    Lazura e un lac care se dă peste betonul poros.

  2. emanuela busoi a comentat la data de 28 octombrie 2017

    Pinson în română, cintezoi.

  3. emanuela busoi a comentat la data de 28 octombrie 2017

    Textul tradus(aproximativ o treime din cel original) este o propunere a poetului Jean-Michel Maulpoix, autorul studiului „Diversité de la poésie française contemporaine”.

  4. emanuela busoi a comentat la data de 28 octombrie 2017

    Histoire à dormir debout- poveste de adormit copii, brașoavă.

Scrie un comentariu

trebuie sa fiti logat pentru a scrie un comentariu.

ChatApasa aici pentru chat !+