răsărit
Poezie
everdana
iunie 19, 2017
3

resturile vor rămâne departe de noi
departe de curbura pământului
în cutia toracică a unui oraș aruncat pe orbită
unde oamenii se atrag unii pe alții până devin o bilă grea

acum îmi iubesc inima mea mică
mai mult,
aștept să se facă seară, când pe cer vor apărea
luna, orașul fantomă și o inimă de zece tone

mă plimb prin atriul ei imens cu aviditate
aici au locuit și părinții noștri și părinții lor
dar tot nu pot să-i găsesc fiindcă și ei ca și mine
au aceste inimi mici care nu se lipesc între ele
așa că au fost deversate în spațiu

&

li se spune deșeu spațial

care este periculos,
care într-o zi ar putea să ne lovească cu putere
iar noi vom ști asta,

după felul în care aerul va începe să țâșnească
prin găurile mici ale costumelor și
fiindcă am învățat despre efectul
depresurizării, vom ști că
ceva
ne împinge
departe, tot mai departe.

Editeaza textul
4 votes, average: 1,00 out of 1 (4 voturi)
Trebuie sa fiti logati ca sa puteti vota.
Loading...

3 Comentarii
  1. Traian Abruda a comentat la data de 23 iunie 2017

    vot pentru un răsărit atât de SF

  2. everdana a comentat la data de 20 iunie 2017

    multumesc, Gabriela!

Scrie un comentariu

trebuie sa fiti logat pentru a scrie un comentariu.

ChatApasa aici pentru chat !+