Raul Constantinescu, „Spre miezul de foc al cuvântului”
Texte teoretice
Raul Constantinescu
februarie 15, 2017
4

 
Omul, lumea și Dumnezeu, cosmosul și haosul, binele și răul, dreptatea și nedreptatea, ordinea și dezordinea, entropia generatoare a creației artistice, victoria și înfrângerea, sacrul și profanul, legea și haosul bunului plac, om și animal, tot atâția sfincși care te presează zilnic cu întrebările lor… Întrebări fără răspuns, retorice… Cine a fost  la început: oul sau găina? Democrație înseamnă libertate fără discernământ sau privilegiile pe care cu felonie și cinism și le votează clasa politică?

La începutul mileniului trei timpul derutat stă descumpănit parcă neștiind în ce direcție să meargă, vrând parcă să se reculeagă întorcându-se spre neștiutele origini, asemeni unui drumeț prin labirint, rămas fără firul călăuzitor spre ieșirea salvatoare…

Acum și omul resimte în sinele său cel mai adânc această stare confuză, acest „mal du siècle”, acest timp în derivă, când nimic nu mai este cum ar trebui să fie. O stare de toropeală, de epuizare a tuturor forțelor și speranțelor, o stare de sfârșeală a popoarelor și a națiunilor, care și-au pierdut cârma și plutesc în derivă pe oceanul timpului care, asemeni peticului de piele de sagri, devine tot mai mic, surprinzător de neîncăpător pentru toate ce își cer intrare în lume…

Important este să nu te ia prin surprindere valul, al nouălea val, cel care se desprinde de țărm, și să te ia cu el în larg, scufundându-te în întunecimile adâncului din tine. Înecat în tine însuți, în comoditatea confortului călduț și al bunului plac imediat, nu vei putea ieși de acolo decât mort, când apele grele și reci de bazalt, te vor lepăda inert la țărmul orb și indiferent, spre stupida mirare a inconștienților care, concentrați asupra viermilor, își potrivesc, scuipându-le, râmele roșii, momeală sigură, în cârligele undițelor cu lansetă. Dacă ești vigilent și nu cazi pradă primului val de entuziasm naiv, mai ai o șansă de a te smulge curentului gregar și de a nu cădea în tine, cel puțin pentru moment…

Orbirea gregară a cărnii, a poftei care mocnește în adâncul măruntaielor  indivizilor, se dezlănțuie avid într-o luptă a tuturor contra tuturor, luptă din care nu învinge individul, ci specia care de sus comandă totul spre conservarea și perpetuarea ei. E voința oarbă care stăpânește și guvernează existența în toate regnurile. Voința oarbă de a fi a pietrei, a apei, a aerului și a focului, voința celulei vii vegetale și apoi animale, a protozoarelor și apoi a animalelor pluricelulare cu toate genurile, speciile și clasele lor. Lupta dură pentru existență, pentru a fi cu orice preț, într-un loc cât mai bun și la timpul optim, pentru a supraviețui în războiul tuturor contra tuturor, a impus dreptul cinic și autarhic al independenței indivizilor față de orice convenție socială considerată ca fiind străină naturii. Omul are nevoie de speranță pentru a merge mai departe, pentru a continua marea sau mica luptă a fiecăruia pentru supraviețuire, are nevoie de iluzii, de himere, de idealuri, de scopuri și cauze motivaționale. Pentru aceasta nu e nevoie să ai stea în frunte, ci să fie oamenii cuprinși de panică, de spaima de a nu fi care îi va transforma în bestii care se calcă în picioare, care calcă pe cadavre, care se dezumanizează pe zi ce trece. Degradarea continua, iată spre ce duce viața aservită instinctelor oarbe. NOSCE TE IPSUM PRIN CUVÂNT ÎN PRIMUL RÂND! Aventurându-te spre miezul fierbinte al cuvântului zi de zi, oră de oră, continuu să te cunoști recunoscându-te în cuvintele tale – cariatide ale templului tău interior, unde să fii prin a nu fi, să ai curajul să trăiești demn  în ciuda tuturor nedreptăților  soartei potrivnice și a timpurilor vitrege, să-ți urmezi neabătut cărarea îngustă, ducându-ți crucea singur, ba mai ducând și alte cruci în hula și batjocura gregarilor ignari, a filistinilor automulțumiți în suficiența lor plată, a fariseilor intoleranți și feloni. … și nici atunci nu te vei cunoaște în adâncul tău cel mai ascuns, dar continuă-ți actul autocunoașterii zi de zi! Prin gândurile și cuvintele tale vii și adevărate concretizate în fapte demne și altruiste.

 

Editeaza textul
3 votes, average: 1,00 out of 1 (3 voturi)
Trebuie sa fiti logati ca sa puteti vota.
Loading...

4 Comentarii
  1. Raul Constantinescu a comentat la data de 16 februarie 2017

    Karl e depășit de realitatea crudă… Revoluția a abolit fumatul… Acum se joacă atomii!

Scrie un comentariu

trebuie sa fiti logat pentru a scrie un comentariu.

ChatApasa aici pentru chat !+