Sufletul meu cuib de
Poezie
George Catalin
ianuarie 8, 2017
12

Vorbeam cu somnul și-mi spunea
ce mult îi place să mă culce
pe mâna lui de ceară
cu unghii ce dau afară
necunoscutul.
M-am așezat la masa regilor,
paharele veneau pline de-nțeles,
gura mea secată ca un deșert
aștepta să sară în ele.
Mi s-a făcut teamă de ce sunt
și rușine de ce aș fi putut fi,
mi s-a făcut roșu de alb
și lună de soare,
m-aș fi dus să mor
unde se moare,
în sinele meu acoperit de lacrimi,
dar de unde să știu că nu e târziu,
de unde să știu că acolo
nu plâng îngeri.

Editeaza textul
8 votes, average: 1,00 out of 1 (8 voturi)
Trebuie sa fiti logati ca sa puteti vota.
Loading...

12 Comentarii
  1. Buta Nelu a comentat la data de 8 ianuarie 2017

    Mi-a plăcut mult! Felicitări!

  2. Solange a comentat la data de 8 ianuarie 2017

    „…m-aș fi dus să mor
    unde se moare,
    în sinele meu acoperit de lacrimi,
    dar de unde să știu că nu e târziu,
    de unde să știu că acolo
    nu plâng îngeri.” esența acestui poem…felicitări, îmi place mult

  3. roasianocen a comentat la data de 8 ianuarie 2017

    A la querre comme a la querre, vot, adicã da.
    Bravo
    Reţin asta:
    „…mi s-a făcut roșu de alb
    și lună de soare,
    m-aș fi dus să mor
    unde se moare,
    în sinele meu acoperit de lacrimi,
    dar de unde să știu că nu e târziu…”

  4. George Catalin a comentat la data de 8 ianuarie 2017

    Mulţumesc frumos!

  5. Calin Vlasie a comentat la data de 8 ianuarie 2017

    e cu totul altceva! un poem reușit.

Scrie un comentariu

trebuie sa fiti logat pentru a scrie un comentariu.

ChatApasa aici pentru chat !+