Sufletul meu cuib de
Poezie
George Catalin
ianuarie 8, 2017
12

Vorbeam cu somnul și-mi spunea
ce mult îi place să mă culce
pe mâna lui de ceară
cu unghii ce dau afară
necunoscutul.
M-am așezat la masa regilor,
paharele veneau pline de-nțeles,
gura mea secată ca un deșert
aștepta să sară în ele.
Mi s-a făcut teamă de ce sunt
și rușine de ce aș fi putut fi,
mi s-a făcut roșu de alb
și lună de soare,
m-aș fi dus să mor
unde se moare,
în sinele meu acoperit de lacrimi,
dar de unde să știu că nu e târziu,
de unde să știu că acolo
nu plâng îngeri.

Editeaza textul
8 votes, average: 1,00 out of 1 (8 voturi)
Trebuie sa fiti logati ca sa puteti vota.
Loading...

12 Comentarii
  1. Macrina a comentat la data de 10 ianuarie 2017

    sunt pasaje bune dar si doua trei chestii rele, inceputul pare cam paunescian, faine sunt: „paharele veneau pline de-nțeles,
    gura mea secată ca un deșert
    aștepta să sară în ele.
    Mi s-a făcut teamă de ce sunt
    și rușine de ce aș fi putut fi” si „m-aș fi dus să mor
    unde se moare,
    în sinele meu acoperit de lacrimi,
    dar de unde să știu că nu e târziu,
    de unde să știu că acolo
    nu plâng îngeri”, dar si de aici as scoate ingerii:),
    parerea mea:)

Scrie un comentariu

trebuie sa fiti logat pentru a scrie un comentariu.

ChatApasa aici pentru chat !+