Tatyana
Poezie
Adrian Nicula
iunie 28, 2017
1

Cuprinsă de febră, de speranţă, simţi că trebuie
Să-ţi eliberezi sufletul, să pui totul pe
Hârtie, fără să reflectezi la cele scrise,
Laşi sufletul să curgă, pana zgârie hârtia
Imaculată, care primeşte cuvintele,
Le suge în structura sa poroasă, ferice
De hârtia, care îţi poartă sufletul curat
Şi sincerele tale sentimente pentru cel,
Pe care crezi, că îndeplineşte criteriile,
Pentru cel, în care te-ai îndrăgostit spontan şi
Fără căinţă, în cel, pe care inima îţi
Spune să îl alegi, pentru nobleţea de suflet,
De care eşti atât de sigură, un suflet în
Care vrei să te arunci, ca într-un ocean, visezi
Cu ochii deschişi, când te mărturiseşti, când vorbeşti
Despre iubire veşnică, când lui îi dăruieşti
Inima ta de căprioară, nu iubitului,
Ci vânătorului, care te va jertfi fără
Mustrări de conştiinţă, dar tu nici nu bănuieşti,
Nu ştii, nu poţi pătrunde încă inima unui
Mizantrop erou, al cărui byronian farmec ţi-a
Întunecat raţiunea, în el ai proiectat pe
Cel, pe care tu în suflet ţi l-ai făurit, pe
Cel pe care crezi că acum l-ai găsit, te încrezi
Acum, că destinul ţi l-a hărăzit şi totul,
Toată firea-şi urmează calea, mult înainte,
Deja pregătită de divine forţe, iar tu,
Acum, cu ochii inimii deschişi, eşti sigură,
Că destinul tău acum s-a împlinit, că totul
Are un sens, pe care acum l-ai înţeles, el
Este acela, mult visat, mult aşteptat, toată
Fiinţa ta îţi spune că el este răspunsul
Trimis de Dumnezeu rugăciunilor tale şi
Cel, care ţie deoparte ţi-a fost pus, din suflet
Crezi, te încrezi în bunătatea lui Iisus, Care
De soarta ta Se ocupă, te ocroteşte, e
Semnul mult aşteptat, e îngerul ocrotitor,
Ce deasupra patului tău s-a coborât, sau, nu,
Dimpotrivă, demonul, groaznicul ispititor,
Nesigură eşti în inima ta, dar sigură
Vrei să fii, să scapi de chinuitoare dubii, te
Laşi în voia soartei şi a lui şi îngenunchezi,
Asemeni femeii pline de iubire şi speli
Cu lacrimile tale picioarele celui pe
Care îl iubeşti şi-ai vrea să te iubească, aştepţi
Ca temerile tale să nu se-adeverească,
Ci miracolul să se întâmple, să aibă loc,
Să se înfăptuiască iubirea pe Pământ şi
Dacă nu, tu nu vei fi de vină, ai încercat,
Ai dăruit iubirea, iubirea cea mai pură,
Da, tu ai îndrăznit şi ai făcut întâiul pas,
Eşti prea independentă în simţire, pentru a
Te supune legilor nescrise, eşti tu aici,
Acum, adevărată, în tot ce ai îndrăznit,
Să scrii, acum, fie ce-o fi, scrisoarea e pe drum,
Sigilată, oare îşi va găsi destinatarul, destinul?
Tot sufletul lăsat în mâinile lui Dumnezeu,
Ce altă dovadă de credinţă ar mai trebui,
Decât puterea sufletului tău de-a iubi, de-a
Risca totul pe-o carte, de-a provoca bărbatul
La o decizie, făcând prima mutare, dama
Îşi face prezenţa, îşi arată frumuseţea
Impunătoare, regina sfidează, regina
Cere, regina se adresează unui rege
Într-un ultimatum pentru amândoi fatal, el
E obligat la următoarea mutare, el, cel
Inaccesibil şi semeţ, al cărui spirit nu
Se lasă tras la pământ de slăbiciuni, emoţii,
Sentimente pentru o femeie temerară,
Două excentricităţi puse faţă în faţă,
Ea, prea directă, prea cutezătoare pentru ca el
Să nu se simtă aproape jicnit, iar el, mult prea
Arogant, pentru a se considera obligat
Să răspundă, spontaneitatea ei, această
Naturaleţe, l-au dezechilibrat, iar primul
Său impuls a fost de repugnanţă, aversiune
Asupra acestui atac neprevăzut, care
L-a găsit nepregătit, cu garda jos, nu ştia
Cum să interpreteze totul şi de aceea,
Meschin şi laş, a aruncat scrisoarea ta în foc…

Editeaza textul
1 vote, average: 1,00 out of 1 (1 voturi)
Trebuie sa fiti logati ca sa puteti vota.
Loading...

Un comentariu

Scrie un comentariu

trebuie sa fiti logat pentru a scrie un comentariu.

ChatApasa aici pentru chat !+