Trebuie să stau mereu cu ochii pe ea
Poezie
dorina_stoica
septembrie 5, 2017
17

bate vântul dinspre cimitir înspre grădina publică

mâinile pătate și moi de la coate în jos tremură

mănâncă foarte puțin

leagănă foamea ca pe o păpușă

trebuie să stau mereu cu ochii pe ea

mi-am luat în serios rolul de mamă și ea pe cel de fiică

are mereu gura plină de cuvinte

le adună cu limba înainte de a vorbi

le ordonează

în ochiul cu degenerscență maculară

se pietrifică o lacrimă

poartă peste capotul din stambă trecutul

în fiecare noapte puse la presat între cer

și iarbă ea și luna

stăm pe băncuță lângă tufele de regina nopții

la piciorele noastre somnul se gudură

de la un timp nu mai vrea să intre în casă

aude peste tot trosnituri vede în oglinzi

îngrămădite o mulțime de lucruri

și oamenii care nu mai sunt

 

e trecut de miezul nopții

undeva în beznă cântă o cucuvea

casc

câteva stele îmi gâdilă fruntea

as vrea să mă schimb de ziua de ieri

mama e din ce în ce mai mică

mi-e teamă că în noaptea asta

o voi naște aici în iarbă 

Editeaza textul
11 votes, average: 1,00 out of 1 (11 voturi)
Trebuie sa fiti logati ca sa puteti vota.
Loading...

17 Comentarii
  1. everdana a comentat la data de 5 septembrie 2017

    emoticon : sad. dar frumos scris, Dorina! vot.

  2. Floare de Colț a comentat la data de 5 septembrie 2017

    Un poem care pur si simplu m-a infiorat! Mii de voturi ti-as da, dar nu e permis decat unul!

Scrie un comentariu

trebuie sa fiti logat pentru a scrie un comentariu.

ChatApasa aici pentru chat !+